Roluri monotone

Automat cand citesti, descoperi ca unele roluri ti se potrivesc precum o manusa. Dar oare cate manusi incap pe o singura mana? Una si jumatate.

Rolul de cuceritor devine rol fatal cand li se potriveste fetelor si chinuie un baiat prin metode psihice. Cuvintele joaca un loc important. Alaturi de amintiri si de invocarea lor duc la schimbarea deciziei persoanei de langa. El se intoarce la ea. Pentru a suta mia oara. Coltii ei de fiara ranjesc diabolic pana si in lumina soarelui, pentru ca nu se fereste sa-si arate adevarata fatza. E satisfacuta. El, cu chip de leu, dar cu interior de gazela, zambeste timid. Mai are unele momente de luciditate si ia decizia finala, insa tot pentru a suta mia oara. Scenariul asta deja devine monoton. Nu mai atrage pe nimeni, ba chiar e enervant si nu mai vrei sa-l vezi, tot cam asa, pentru a suta mia oara. Insa ei doi, actorii principali, sunt mult prea prinsi de joc pentru a observa asta. Poate cand luminile se vor stinge, costumatiile vor fi date jos, iar odata cu ele si rolurile de cuceritoare-sfarma-inimi si de cucerit-lasat-sa-i-se-sfarme-inima.


De ce una si jumatate? Pentru ca o inima ai tu, dar jumatate preferi sa o dai. . .

Miss me so bad. . .

Alarma de la telefon suna iar. Ca de fiecare data. Parca ar da tonul la o noua zi plina de monotonie, fara nimic special, fara nimeni.
Ma dau jos din pat si-mi incep monologul de injuraturi. Da, "foarte feminin" ( ca sa citez o persoana draga mie). Insa a ajuns sa-mi fie sila de tot, de toti, de toate, de mine. E asa de prafuit totul.....Sentimentele mele sunt undeva departe de prezent, aranjate intr-un trecut ale carui enigme nici pana astazi nu le-am descifrat. Pentru ca tine de acei oameni pentru care am avut sentimente. Si care in momentul in care au plecat. . . .PUF! M-am facut mica.
Si nimic nu a mai fost la fel. Nici macar eu. Superficialitatea a pus stapanire pe mine. Pentru ca asta am invatat in ultimii ani gratie sentimentelor. Sa fi facut un bilant al relatiilor? Sa fi numarat finalurile cu despartiri urate, pe cei care m-au inselat, pe cei care m-au mintit, pe cei carora nu le-a pasat? Nu. Ce rost ar fi avut? M-ar fi facut sa ma simt si mai nefericita. Asa ca m-am transformat in ei. Am inselat, am mintit, nu mi-a pasat, am fost rece, indiferenta, ipocrita.
Nu sunt Eminescu sa scriu versuri in care sa-mi deplang iubirea neimpartasita din trecut sau asteptarea lui Fat-Frumos pe un cal alb intr-un viitor ce pare a fi la ani-lumina departare de mine. O relatie m-ar salva de superficialitatea asta. Si sunt confuza, caci pentru asta, mai trebuie sa sune alarma Dumnezeu stie cate zile la rand. E deja 4 dimineata. . . Mai sunt doar cateva ore. Tic-tac, tic-tac.

MyMyMy

Poate ar fi momentul sa ma intreb. Sa ma indoiesc de capacitatea mea de a avea o relatie. Toate au fost un esec, pentru ca de vreme ce acestea s-au incheiat nu pot spune ca au fost de succes. Nu ma pot hotara pentru asa ceva. De ce? Nu stiu. E ca si cum simt ca mi se taie craca cu libertate de sub picioare. Si nu vreau sa renunt la asa ceva. Pe de alta parte, unele persoane iti demonstreaza ca te merita. Si tu ce faci? Eu nu fac nimic. . . Nu ma agit, nu arat ca imi displace, dar nici ca imi place. Stiu doar ca e acolo cineva, ma consoleaza gandu' asta. Si pe altcineva il chinuie. Si sunt constienta de asta. Dar tot nu fac ceva. . . Si timpu' trece si eu astept sa treaca ori in favoarea mea ori in defavoarea mea. Asteptarea moarte n-are. Incercarea moarte n-are. Ba tind sa cred ca asteptarea se cam duce, e pe final. Imi "place" s-o lalai. Nu pun capat la nimic direct. O iau si o duc pana intr-un punct mort in care tu singur vrei sa scapi. Ma contrazic singura si de asta nu am pretentia sa ma intelegi. Se numeste "a nu stii ce vrea" sau "confuzie" sau "dracu' mai stie cum" . Nu am chef sa ma afund in cuvinte, vise sau ganduri. Am facut asta prea mult. Incepem cu dreptul acum?

Suspans

Dar in cateva minute se va face frig iar. Nu-ti doresti asta, insa nu conteaza ce iti doresti tu. Inima ta nu ti-a fost smulsa din piept, ti-ai daruit-o. Ai vrut sa aibe altcineva grija de ea. Dar nu te-ai gandit niciodata cum va fi cand iti va fi inapoiata? La ce te gandesti acum? La ce te vei gandi maine? Tot la ea? De ce? Viitorul devine prezent si prezentul, inevitabil, trecut. Trecutul in ce se transforma? In amintiri. In amintirile tale, pe care doar tu si inca o persoana le-ati trait pentru ca ati fost "voi". Ele sunt ce va leaga de acum inainte si ce va vor lega totodata. Dar sunt doar un trecut fortat sa devina prezent in mintea noastra.

Taietor de inimi

Noi nu murim de febra galbena. Noi murim de cancer si de stres. Totul are chimicale, E-uri si alte chestii cancerigene. Dar noi le facem. Noi ne otravim singuri. Noi ne semnam sentinta. Si tot noi ne imbolnavim si sufletul. Eu pe al tau, tu pe al meu. Dar ce, ne pasa? Stim ca facem rau si totusi facem in continuare. Punem un ambalaj frumos la exterior si mintim despre continut. Mintim ori pentru ca ne place foarte mult acea persoana, ori pentru ca nu mai vrem s-o ranim. Pentru ca nu poti sa-i spui STOP. Si atunci te uiti in oglinda si ti se pare ca vezi ultimu' om. Condamni pe ceilalti ca sunt ipocriti, dar tu esti exact ca ei.
Imi pare rau sa creez iluzii ce par foarte adevarate. Dar tine minte: cuvintele nu sunt totul! Asa ca asta ar trebui sa-ti dea de gandit. Sa-i spun marturisire? Sa-i spun lasitate? Sau sa ma prefac din nou ca naratorul inventeaza si ca nu e acelasi cu autorul? Combina-le pe toate si vezi ce iese. Iese ce sunt si impotriva a ceea ce lupt sa fiu. Ma condamni? Te regasesti in mine? Da. Nu. Tu esti mai presus. Tu ai principii. Eu ma adaptez in functie de situatie. Eu nu sunt tu. Am fost noi. Am fost.

Same old simphony

Mereu e asa si vreau sa stiu cat timp o sa fie. Oare o sa fie ceva mai presus daca trec de pragul asta? Bine ca-mi vorbesc mie astia la televizor despre dintii sensibili; despre inima sensibila nu stie nimeni sa dea din gura? Pai hai ca spun eu atunci! Se duce! Se face bucati si se duce! Se curata, se prapadeste, ramane cu sechele si nu avem medic pentru asa ceva, sa repare gaurile din inima.
Avem timpul, dar e dureros. Te sfasie cand trece pe langa tine. Asa e el. Iti da raspunsul la orice. Trebuie doar sa astepti. Nu e foarte placuta asteptarea, insa ce altceva poti face? Intr-o relatie sunt 2 intotdeauna. Daca ne referim la ceva stabil, desigur. Daca nu, se intelege de la sine ca mai incerci sa bagi niste amatori pe acolo. Bun. Inceputul unei relatii este foarte. . . Nici nu stiu cum. Sunt o mie de adjective. De retinut ca inceputul este. Si atat. E frumos, e greu, e curios, e ciudat, spune multe despre tine ca persoana, etc. Nu ne mai batem capul cu asta. Ne batem inima la final. Pentru ca exista un final in toate. C-asa-i in tenis. Nu ne intereseaza cum este finalul. De retinut ca finalul este. Si atat. "Mijlocul unei relatii este cel care conteaza. Trebuie insa sa ai o intuitie a naibii de buna sa-ti dai seama de cum este cu adevarat cel de langa tine. Plus de asta, cine suntem noi, cine esti tu, cine sunt eu sa frang inimi, sa frangi inimi, sa frangem inimi? Oare e ceva ce facem cu placere sau pur si simplu nu dam doi bani pe cel de langa, ceva gen: "Aaa, ma doare undeva, nu mai merge ca e nu-stiu-cum si nu face nu-stiu-ce si ma freaca la creier!" Urmeaza intrebarea de baraj: Si atunci DE CE ai vrut sa fii cu ea/el? Credeai ca aveti ceva in comun si constati ca nu e chiar asa. Sau a fost ceva de moment. Sau te-ai gandit ca da bine la C.V. Sau vroiai altceva in esenta.
Stii ceva?
..........................................................
Plm, am uitat. :-??

Fragmente. . .

Te-a mancat undeva sa aprinzi lumina ! Stii ca nu pot dormi daca a doua zi trebuie sa ma trezesc de dimineata, indiferent de scopul trezirii mele. Asa ca acum imi selectez gandurile pentru a le pune pe hartie. Realizezi ca nu notez si nu pun la indemana gandurile mele pentru a fi citite exact, asa cum sunt ele. Motive sunt multe: 1. ar fi prea alandala, n-ai intelege nimic, sar de la o idee la alta; 2. ar fi prea sincere, adevarul nu face bine in unele cazuri; 3. ai stii prea multe despre mine. Si nu vreau asta.
Constat ca ultimele doua motive vorbesc de la sine despre ce fel de persoana sunt. Da, imi ascund adevaratele ganduri. Prin urmare imi ascund si sentimentele. In concluzie, ma ascund si eu. De cine? Nu stiu, poate de tine. De ce crezi ca as da la o parte perdeaua facuta de mine din cuvinte pentru a te lasa sa ma vezi asa cum sunt? Poate te-ai speria. . .poate nu ai stii sa apreciezi.

Toamna le da furca oamenilor. Mie-mi da o zi in care m-am nascut. Si automat imi vin prin cap momentele mai importante care au trecut timp de un an. 9 luni irosite, 3 luni de vara. Bilant: nesatisfacator. Puteau fi 12 luni de vara.

Cunosti starea aia de "statuie"? Nu te intereseaza absolut nimic din jurul tau, esti indiferent, parca ai fi un robotel, faci unele lucruri pentru ca asa te-ai obisnuit. Gen tu esti aici, da mintea ta nu e. E PA! E in concediu. O cunosti, cum dracu' sa n-o cunosti! Mereu apare dupa un soc, mai mult sau mai putin vizibil in ochii celorlalti (depinde ce lasi sa se vada).

Lucrurile o pornesc incet. Nu stiu cat de sigur. (Din experienta am aflat ca nimic nu e sigur pe lumea asta. Absolut nimic. Asa ca nu mai fac afirmatii pentru viitor. Nu stiu viitorul si nici nu ma mai intreb cum va fi. Cu atat mai putin sa mi-l planuiesc pas cu pas.) De obicei depinde si de ceilalti. Acum e linistea de dupa furtuna. Si incerc sa o pastrez, dar ma stiu cum sunt.
Iar ploua afara.

Ma semnez cu inima

Cred in ideea ca pot zbura,insa doar daca sunt cu tine,pentru ca fara tine nu am aripi…asa ca presupun ca tu esti biletul meu spre libertate,spre libertatea de a iubi…poate un bilet doar cu “dus”,desi sunt constienta ca va fi si cu “intors” , dar e mult prea devreme pentru a ma intoarce….mai ales ca nici nu am plecat inca…am uitat sa-mi iau “bilet”…un lucru ciudat,nu pot sa-mi cumpar unul,astept sa mi se ofere,eu doar m-am inscris la “rezervari” si am insistat,dar inca nu m-a sunat nimeni…si asta e suparator,ba chiar frustrant….De fiecare data cand formez “numarul” imi raspunde o voce acra si rea si imi spune sa astept….si eu raman pe fir si astept….si astept si apoi inchid brusc,pentru ca nu se mai aude nimic in afara de acel ton enervant si de o voce mult prea slaba pentru a-mi da seama ce zice…sau poate ca nu vreau s-o ascult cu atentie de teama sa nu-mi spuna ceva ce nu vreau sa aud…nu pot !mi-e frica ! vreau sa taca,sa pot sa vorbesc doar eu pentru a fi sigura ca ma asculta….sa pot sa tip,sa-mi las inima sa-si strige supararea….ascult-o ce zice : « NU MAI !GATA !OPRESTE-TE din ceea ce faci…sau ceea ce NU faci….Opreste-te din nepasare si ignoranta si fa ceva !De ce esti doar o voce slaba,de ce nu cresti si nu devii mai puternica,de ce imi oferi doar iluzii si amagiri ?sunt plina de asa ceva,nu ma lasa sa cred k iubirea e doar o iluzie…pentru ca nu pot trai asa…nu pot avea o viata bazata doar pe niste cuvinte iluzorii pe care oricum nu stiu daca le zici doar de dragul de a le zice,de dragul de a-mi creea falsa impresie ca ma simt mai bine la auzul lor…Opreste-te !imi faci mai mult rau asa…ma ranesti si daca nu mi le spui,dar mai grav este daca le spui si nu sunt din inima…Opreste-te…mi-e greu,mult prea greu…nu mai pot continua asa…trebuie sa plec…suna telefonul…vorbim in cateva minute,doar atat va dura « convorbirea »…ma voi certa cu vocea aceea groaznica care nu este nimeni alta decat soarta…o voi face sa se simta ingrozitor…asa cum si ea face cu mine…te pup…revin…asteapta-ma….asteapta ….

o inima….

Poate par cuvinte goale,poate par cuvinte pline de idei marete sau din contra,poate le crezi niste falsuri,niste cuvinte mult prea pline de ele,prea pompoase…dar ele imi reflecta sentimentele si e pacat sa iti bati joc de ele,desi stiu ca o vei face la un moment dat,poate chiar acum…chiar acum cand nu am nevoie de asta….dar daca o faci,macar fa-o pe ascuns,nu ma lasa sa vad asta….da,da…exact !iti cer sa ma minti,fa-o din toata inima…chiar vreau asta !deci te rog !nu stii ce mult ar insemna pentru mine prietene…ENORM !

Ai de gand sa faci asta ?sa faci ce ti-am cerut ?Nu stiu…chiar sunt curioasa…nu-mi intoarce spatele si tu,ti-as ramane recunoscatoare…Te apreciez daca nu m-ai fi mintit,pentru ca ai stii ca mi-ar face mai mult rau decat bine….dar te iubesc daca m-ai fi mintit,pentru ca asta ar fi insemnat sa te ranesti si pe tine si pe mine…da,stiu ca in momentul asta ai vrea sa fii langa mine si eu imi doresc asta..si de ce nu se intampla totusi ?....prea multe intrebari pentru o noapte si juma’de zi de ganduri ale naibii de chinuitoare…asa ca acum eu te astept…astept….

o inima…..

Beautiful victim

S-a incheiat demult acel capitol, dar cartea ink nu s-a terminat.As mai scrie cv, despre mine, despre noi…dar cam tarziu sa se schimbe cv radical acum.Si eu sunt k si tine, tot un personaj complex, al carui interior insa nu il poti ghici niciodata din gesturi si vorbe.Metodele de caracterizare obisnuite nu reusesc sa imi surprinda fiinta.Scriitorul omniscient nu a existat, cititorul cunoaste doar povestea fiecaruia dintre noi luata separat.Un cititor comun nu avem.Mai bine...Nu stiu ce personaj i-ar fi placut mai mult, pe care dintre noi doi ar favoriza.Ceea ce a declansat intriga, a fost un al treilea personaj, un personaj negativ al carui loc nu era in basmul nostru.Nu era in mod clar...Dar acum presupun ca “basmul” devenise pentru tine o drama, nu stiai pe cine sa alegi, pentru mine s-a transformat intr-o tragedie, inca un K.O. pe acest plan, iar pentru personajul negativ totul nu a fost decat o comedie la care a asistat, la al carei final a aplaudat si a ras cu foarte multa pofta.

Criticile dupa punerea in scena a povestii noastre au fost dure.Multi te-au blamat,te-au ignorat, cei care iti erau prieteni te-au dat la o parte...Te-au catalogat si pe tine drept un personaj episodic negativ din viata mea.Astfel, eu am ramas singurul personaj pozitiv.Nu mai eram insa inconjurata de nimeni altcineva, eram doar o eroina uitata de autor pe o foaie de hartie ale carei cuvinte ce imi alcatuiau destinul erau scrise cu greseli, mazgalite, taiate, ca si cum nu imi mai gasea nici un loc in acea opera.Da, eram un personaj lasat in afara povestii, desi nu facusem nimic rau.Autorul hotarase ca noua ta poveste care urma sa inceapa, tocmai datorita felului neasteptat, dar total invechit in care a aparut, va face senzatie.Dar nu a fost asa....A creat intr-adevar valva, agitatie in jurul meu, ba chiar lacrimi, insa doar pentru ca ea a fost expusa cu toate secretele ei publicului larg.Am decis ca rolul de contemplator amuzat din ultimul rand al salii era cel mai bun pentru mine.Era timpul sa imi creez eu alta poveste, in care urma sa joc rolul principal.Din pacate nu mi-am dat seama ca refuzul meu de a fi personajul principal in viata cuiva va rani ulterior.In perioada aceasta interpretez un rol al unei regine de gheata care tine la distanta pe toti...Eu sunt personajul cel mai important al vietii mele.EU si numai EU!ce te face sa crezi k nu-mi pot scrie propriul destin?Pixul e deja in mana mea, foi am destule, am gasit si personaje pentru actiune, dar fiind un autor obiectiv care nu se implik in actiune, eu zic sa las o vara sentimentele la o parte.Le arunc la gunoi caci s-au invechit.Mereu aceleasi si aceleasi....Nu.

Vei fii tu mereu?

Ma tarasc in mizerie…A, nu, sa n-o iau asa de tragic din prima.Sa incep altfel.

Ma tarasc in fericirea altora.O bucurie imensa pe care eu le-o ofer prin simpla mea prezenta.Ciudat cum poti face un om fericit, doar fiind tu insuti si acceptand benevol toate aceste iesiri ce alcatuiesc o relatie.Mi se pare prea simpla reteta asta a fericirii.

Desigur, daca m-as si implica ar fi indeajuns si pentru mine.Si iata ca totusi nu vreau asta.Eu nu vreau sa ma implic, eu vreau doar sa simulez implicarea.Consider ca pot face chestia asta excelent, doar am primit laude referitoare la talentul meu de actorie.Laude ironice bineinteles.

Da, ai putea spune despre mine ca sunt o scorpie, dar da-mi voie sa te contrazic.Atata timp cat nu zic “STOP!”, nu pot fi considerata in nici un fel.Nu ma poti condamna pentru ca incerc sa imi dezvolt un sistem de aparare impotriva spargerii geamului inimii, daruind si totusi supravietuind dupa ce nu mai primesc.Mai pe intelesul tau, sa nu imi mai pese daca totul se termina sau continua.

Se spune ca daca tu esti fericit si cei din jurul tau sunt fericiti.Ori eu impart bucuria, dar nu sunt neaparat bucuroasa.Sunt pur si simplu.Exist si eu intr-un colt in care toata lumea trage de mine sa ies de acolo si eu momentan nu vreau.Poate ma bruscheaza si refuz cu vehementa, poate mai am nevoie de timp sau poate vreau sa ma apropii cu pasi mici.Oricum ar fi, momentan e o tacere absoluta din partea mea.Sunt de acord cu toate.Sunt prea plictisita ca sa ma mai prefac interesata de ceva.Sunt prea pustiita ca sa mai simt ceva.Este clar.Mi-am pierdut copilul.S-a dus copilaria mea.Oare il voi mai gasi pe undeva?Va fi cineva in stare sa mi-l redea?Cum o sa-l mai gasesc daca toata lumea din jurul meu “isi ingroapa copiii” fara nici un regret?

E ceva rau in a-l vrea inapoi, in a vrea macar o bucatica din el?Doar asta mi-ar mai putea reda fericirea.Hai sa facem ceva copilaresc, tu si eu.Hai sa ne gadilam pe o patura la o iarba verde sub o raza de soare, sa ne udam cu apa, sa facem un om de zapada, sa ne povestim visele de cand eram mici.

Sunt tentata de lumea celor mari din care cica fac parte, dar refuz sa parasesc de tot “copilul”.Ce m-as face fara “el”?Ce “s”-ar face fara mine?Viata mea ar incepe brusc, direct de la stadiul de adult?

Nu vreau sa imi pierd amintirile, asa ca voi continua sa le zic oricui ma va asculta si imi va impartasi un pic din “copilul” sau.

Battle for love, honey

Cateva cuvinte despre oamenii din ziua de azi….Toti pozeaza in victime si fac uz de sentimente pentru a fi convingatori.Ba uneori au in dotare si lacrimi de crocodil pentru a te impresiona, dar de fapt ele ascund doar un interes.Exista niste persoane egoiste care nu pot renunta la prezentul lor cu o persoana transformat in trecut si nu o pot lasa pe aceasta sa se bucure de o alta relatie.

Pai atunci hai sa presar si eu niste haos prin lume, ca sa nu spun ca fac umbra pamantului degeaba si sa incep sa ma bag in actualele relatii ale fostilor mei, zbierand cat ma tin plamanii, si cu lacrimi de disperare cronica in ochi, ca dom’ne, eu pe EL il vreau inapoi!

Sa vedem ce ar mai fi!

Iti vrei fostul inapoi de la mine?Hai ia-l, ti-l daruiesc!Daca e atat de tampit incat sa renunte la mine pentru o crizata ca tine atunci iti multumesc ca m-ai scapat de un prost si va urez si casa de piatra pentru armonia si fericirea care au fost atat de temeinice incat au dus la certuri si despartire.Dar te rog nu da vina pe mine pentru ca am hotarat sa ma p**h pe trecutul vostru glorios si sa am un prezent cu EL.

Inevitabil, cu totii vom fi la trecut....

Pentru tine. . . NIMIC

De ce lansezi promisiuni ca rachetele in spatiu, cand nu ai nici o garantie ca se va ajunge pana acolo, ca va fi asa cum ai spus? Entuziasmul tau a fost unul de moment si din fericire mi-am dat seama de asta. Desi ti-am raspuns la intrebare cu un "Da, vom avea o relatie lunga" , iar apoi ti-am alungat dubiile pe care le-ai avut timp de o saptamana de la acest raspuns, lucrurile tot cu un semn de intrebare au ramas. Nimeni nu dadea nici o sansa acestei relatii, mai ales ca fosta ta cucerire care a facut odata parte din tine ( asta asa ca sa te citez ) avea de gand sa te recastige. Dar ai zis ca asta nu te va influenta.
Te-ai hotarat sa ma pui pe un piedestal foarte inalt inca de la inceput. Eu eram sceptica, dar iti faceam jocul, ti-am dat o sansa sa vii si tu alaturi de mine si de acolo sus sa privim lumea cu ochi roz. Dar ai ratat-o, la fel ca si ceilalti dinaintea ta. Nu mi-a parut rau, dar nici bine. Eram ca acea fatza inexpresiva de pe mess. Evident ca ai luat si acel piedestal cu tine si desi, teoretic caderea ar fi trebuit sa ma zdruncine, nu s-a intamplat asta. De ce? Pentru ca nu ma implicasem nici o secunda. Eram fericita cu tine, ma purtam asa cum te porti intr-o relatie stabila, dar nu simteam nimic pentru tine. Nu am avut cand sa am sentimente pentru tine. Totul a fost prea scurt pentru a ma putea atasa in vreun fel.
Tu nu ma vedeai decat ca pe un trofeu, era atat de evidenta chestia asta. . .Te laudai prietenilor tai ca ma ai de fatza cu mine Dar asta doar ca sa iti satisfaci tu orgoliul si sa fii respectat in anturajul tau! Ma faci sa rad. . . Nu stiam ca pot fi si un accesoriu in viata cuiva. Acum totul e clar. Toate bijuteriile sunt schimbate la un moment dat, pana nu se invechesc. Om prost ce esti, habar nu ai ca bijuteriile devin mai pretioase odata cu timpul. Inca mai ai de invatat cum sa te porti cu "bijuteriile" . Asa ca deocamdata pentru tine. . . NIMIC.


CE AM INVATAT DE AICI: niciodata sa nu incerci sa speri la ceva serios cu o persoana care a avut o relatie lunga si e "proaspat despartit(a)".