Same old simphony

Mereu e asa si vreau sa stiu cat timp o sa fie. Oare o sa fie ceva mai presus daca trec de pragul asta? Bine ca-mi vorbesc mie astia la televizor despre dintii sensibili; despre inima sensibila nu stie nimeni sa dea din gura? Pai hai ca spun eu atunci! Se duce! Se face bucati si se duce! Se curata, se prapadeste, ramane cu sechele si nu avem medic pentru asa ceva, sa repare gaurile din inima.
Avem timpul, dar e dureros. Te sfasie cand trece pe langa tine. Asa e el. Iti da raspunsul la orice. Trebuie doar sa astepti. Nu e foarte placuta asteptarea, insa ce altceva poti face? Intr-o relatie sunt 2 intotdeauna. Daca ne referim la ceva stabil, desigur. Daca nu, se intelege de la sine ca mai incerci sa bagi niste amatori pe acolo. Bun. Inceputul unei relatii este foarte. . . Nici nu stiu cum. Sunt o mie de adjective. De retinut ca inceputul este. Si atat. E frumos, e greu, e curios, e ciudat, spune multe despre tine ca persoana, etc. Nu ne mai batem capul cu asta. Ne batem inima la final. Pentru ca exista un final in toate. C-asa-i in tenis. Nu ne intereseaza cum este finalul. De retinut ca finalul este. Si atat. "Mijlocul unei relatii este cel care conteaza. Trebuie insa sa ai o intuitie a naibii de buna sa-ti dai seama de cum este cu adevarat cel de langa tine. Plus de asta, cine suntem noi, cine esti tu, cine sunt eu sa frang inimi, sa frangi inimi, sa frangem inimi? Oare e ceva ce facem cu placere sau pur si simplu nu dam doi bani pe cel de langa, ceva gen: "Aaa, ma doare undeva, nu mai merge ca e nu-stiu-cum si nu face nu-stiu-ce si ma freaca la creier!" Urmeaza intrebarea de baraj: Si atunci DE CE ai vrut sa fii cu ea/el? Credeai ca aveti ceva in comun si constati ca nu e chiar asa. Sau a fost ceva de moment. Sau te-ai gandit ca da bine la C.V. Sau vroiai altceva in esenta.
Stii ceva?
..........................................................
Plm, am uitat. :-??

Fragmente. . .

Te-a mancat undeva sa aprinzi lumina ! Stii ca nu pot dormi daca a doua zi trebuie sa ma trezesc de dimineata, indiferent de scopul trezirii mele. Asa ca acum imi selectez gandurile pentru a le pune pe hartie. Realizezi ca nu notez si nu pun la indemana gandurile mele pentru a fi citite exact, asa cum sunt ele. Motive sunt multe: 1. ar fi prea alandala, n-ai intelege nimic, sar de la o idee la alta; 2. ar fi prea sincere, adevarul nu face bine in unele cazuri; 3. ai stii prea multe despre mine. Si nu vreau asta.
Constat ca ultimele doua motive vorbesc de la sine despre ce fel de persoana sunt. Da, imi ascund adevaratele ganduri. Prin urmare imi ascund si sentimentele. In concluzie, ma ascund si eu. De cine? Nu stiu, poate de tine. De ce crezi ca as da la o parte perdeaua facuta de mine din cuvinte pentru a te lasa sa ma vezi asa cum sunt? Poate te-ai speria. . .poate nu ai stii sa apreciezi.

Toamna le da furca oamenilor. Mie-mi da o zi in care m-am nascut. Si automat imi vin prin cap momentele mai importante care au trecut timp de un an. 9 luni irosite, 3 luni de vara. Bilant: nesatisfacator. Puteau fi 12 luni de vara.

Cunosti starea aia de "statuie"? Nu te intereseaza absolut nimic din jurul tau, esti indiferent, parca ai fi un robotel, faci unele lucruri pentru ca asa te-ai obisnuit. Gen tu esti aici, da mintea ta nu e. E PA! E in concediu. O cunosti, cum dracu' sa n-o cunosti! Mereu apare dupa un soc, mai mult sau mai putin vizibil in ochii celorlalti (depinde ce lasi sa se vada).

Lucrurile o pornesc incet. Nu stiu cat de sigur. (Din experienta am aflat ca nimic nu e sigur pe lumea asta. Absolut nimic. Asa ca nu mai fac afirmatii pentru viitor. Nu stiu viitorul si nici nu ma mai intreb cum va fi. Cu atat mai putin sa mi-l planuiesc pas cu pas.) De obicei depinde si de ceilalti. Acum e linistea de dupa furtuna. Si incerc sa o pastrez, dar ma stiu cum sunt.
Iar ploua afara.