MyMyMy

Poate ar fi momentul sa ma intreb. Sa ma indoiesc de capacitatea mea de a avea o relatie. Toate au fost un esec, pentru ca de vreme ce acestea s-au incheiat nu pot spune ca au fost de succes. Nu ma pot hotara pentru asa ceva. De ce? Nu stiu. E ca si cum simt ca mi se taie craca cu libertate de sub picioare. Si nu vreau sa renunt la asa ceva. Pe de alta parte, unele persoane iti demonstreaza ca te merita. Si tu ce faci? Eu nu fac nimic. . . Nu ma agit, nu arat ca imi displace, dar nici ca imi place. Stiu doar ca e acolo cineva, ma consoleaza gandu' asta. Si pe altcineva il chinuie. Si sunt constienta de asta. Dar tot nu fac ceva. . . Si timpu' trece si eu astept sa treaca ori in favoarea mea ori in defavoarea mea. Asteptarea moarte n-are. Incercarea moarte n-are. Ba tind sa cred ca asteptarea se cam duce, e pe final. Imi "place" s-o lalai. Nu pun capat la nimic direct. O iau si o duc pana intr-un punct mort in care tu singur vrei sa scapi. Ma contrazic singura si de asta nu am pretentia sa ma intelegi. Se numeste "a nu stii ce vrea" sau "confuzie" sau "dracu' mai stie cum" . Nu am chef sa ma afund in cuvinte, vise sau ganduri. Am facut asta prea mult. Incepem cu dreptul acum?