Noi nu murim de febra galbena. Noi murim de cancer si de stres. Totul are chimicale, E-uri si alte chestii cancerigene. Dar noi le facem. Noi ne otravim singuri. Noi ne semnam sentinta. Si tot noi ne imbolnavim si sufletul. Eu pe al tau, tu pe al meu. Dar ce, ne pasa? Stim ca facem rau si totusi facem in continuare. Punem un ambalaj frumos la exterior si mintim despre continut. Mintim ori pentru ca ne place foarte mult acea persoana, ori pentru ca nu mai vrem s-o ranim. Pentru ca nu poti sa-i spui STOP. Si atunci te uiti in oglinda si ti se pare ca vezi ultimu' om. Condamni pe ceilalti ca sunt ipocriti, dar tu esti exact ca ei.
Imi pare rau sa creez iluzii ce par foarte adevarate. Dar tine minte: cuvintele nu sunt totul! Asa ca asta ar trebui sa-ti dea de gandit. Sa-i spun marturisire? Sa-i spun lasitate? Sau sa ma prefac din nou ca naratorul inventeaza si ca nu e acelasi cu autorul? Combina-le pe toate si vezi ce iese. Iese ce sunt si impotriva a ceea ce lupt sa fiu. Ma condamni? Te regasesti in mine? Da. Nu. Tu esti mai presus. Tu ai principii. Eu ma adaptez in functie de situatie. Eu nu sunt tu. Am fost noi. Am fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu