Alarma de la telefon suna iar. Ca de fiecare data. Parca ar da tonul la o noua zi plina de monotonie, fara nimic special, fara nimeni.
Ma dau jos din pat si-mi incep monologul de injuraturi. Da, "foarte feminin" ( ca sa citez o persoana draga mie). Insa a ajuns sa-mi fie sila de tot, de toti, de toate, de mine. E asa de prafuit totul.....Sentimentele mele sunt undeva departe de prezent, aranjate intr-un trecut ale carui enigme nici pana astazi nu le-am descifrat. Pentru ca tine de acei oameni pentru care am avut sentimente. Si care in momentul in care au plecat. . . .PUF! M-am facut mica.
Si nimic nu a mai fost la fel. Nici macar eu. Superficialitatea a pus stapanire pe mine. Pentru ca asta am invatat in ultimii ani gratie sentimentelor. Sa fi facut un bilant al relatiilor? Sa fi numarat finalurile cu despartiri urate, pe cei care m-au inselat, pe cei care m-au mintit, pe cei carora nu le-a pasat? Nu. Ce rost ar fi avut? M-ar fi facut sa ma simt si mai nefericita. Asa ca m-am transformat in ei. Am inselat, am mintit, nu mi-a pasat, am fost rece, indiferenta, ipocrita.
Nu sunt Eminescu sa scriu versuri in care sa-mi deplang iubirea neimpartasita din trecut sau asteptarea lui Fat-Frumos pe un cal alb intr-un viitor ce pare a fi la ani-lumina departare de mine. O relatie m-ar salva de superficialitatea asta. Si sunt confuza, caci pentru asta, mai trebuie sa sune alarma Dumnezeu stie cate zile la rand. E deja 4 dimineata. . . Mai sunt doar cateva ore. Tic-tac, tic-tac.
Un comentariu:
urat k te-ai transformat in ei. Puteai sa fi in continuare pur si simplu TU... si tot erai mai fericita decat acum. Gandeste-te ca nu esti singura inselata,mintita..bla bla.. asta e rasa umana... nu e nimeni sfant.
Trimiteți un comentariu