Vei fii tu mereu?

Ma tarasc in mizerie…A, nu, sa n-o iau asa de tragic din prima.Sa incep altfel.

Ma tarasc in fericirea altora.O bucurie imensa pe care eu le-o ofer prin simpla mea prezenta.Ciudat cum poti face un om fericit, doar fiind tu insuti si acceptand benevol toate aceste iesiri ce alcatuiesc o relatie.Mi se pare prea simpla reteta asta a fericirii.

Desigur, daca m-as si implica ar fi indeajuns si pentru mine.Si iata ca totusi nu vreau asta.Eu nu vreau sa ma implic, eu vreau doar sa simulez implicarea.Consider ca pot face chestia asta excelent, doar am primit laude referitoare la talentul meu de actorie.Laude ironice bineinteles.

Da, ai putea spune despre mine ca sunt o scorpie, dar da-mi voie sa te contrazic.Atata timp cat nu zic “STOP!”, nu pot fi considerata in nici un fel.Nu ma poti condamna pentru ca incerc sa imi dezvolt un sistem de aparare impotriva spargerii geamului inimii, daruind si totusi supravietuind dupa ce nu mai primesc.Mai pe intelesul tau, sa nu imi mai pese daca totul se termina sau continua.

Se spune ca daca tu esti fericit si cei din jurul tau sunt fericiti.Ori eu impart bucuria, dar nu sunt neaparat bucuroasa.Sunt pur si simplu.Exist si eu intr-un colt in care toata lumea trage de mine sa ies de acolo si eu momentan nu vreau.Poate ma bruscheaza si refuz cu vehementa, poate mai am nevoie de timp sau poate vreau sa ma apropii cu pasi mici.Oricum ar fi, momentan e o tacere absoluta din partea mea.Sunt de acord cu toate.Sunt prea plictisita ca sa ma mai prefac interesata de ceva.Sunt prea pustiita ca sa mai simt ceva.Este clar.Mi-am pierdut copilul.S-a dus copilaria mea.Oare il voi mai gasi pe undeva?Va fi cineva in stare sa mi-l redea?Cum o sa-l mai gasesc daca toata lumea din jurul meu “isi ingroapa copiii” fara nici un regret?

E ceva rau in a-l vrea inapoi, in a vrea macar o bucatica din el?Doar asta mi-ar mai putea reda fericirea.Hai sa facem ceva copilaresc, tu si eu.Hai sa ne gadilam pe o patura la o iarba verde sub o raza de soare, sa ne udam cu apa, sa facem un om de zapada, sa ne povestim visele de cand eram mici.

Sunt tentata de lumea celor mari din care cica fac parte, dar refuz sa parasesc de tot “copilul”.Ce m-as face fara “el”?Ce “s”-ar face fara mine?Viata mea ar incepe brusc, direct de la stadiul de adult?

Nu vreau sa imi pierd amintirile, asa ca voi continua sa le zic oricui ma va asculta si imi va impartasi un pic din “copilul” sau.