Poate nu ai observat, dar ploaia are acelasi miros, indiferent de anotimp. Are un miros de praf amestecat cu umezeala. Miroase a Bucuresti. Si-mi place, insa numai atunci cand sunt acasa si deschid larg geamul in timp ce ploua, iar stropii de apa creeaza diverse sunete in baltile din gropile asfaltului.
Suntem doua sunete ciudate ce impreuna se aud bine. Le auzi, iti par cunoscute, dar nu le stiai decat luate separat. Ne gasesti in sunetul ploii, dar numai in acei doi stropi identici. Ca doi magneti, ne atragem atunci cand vrei sa ne separi. Nu ca Soarele si Luna care habar nu au de existenta celuilalt. Ca doi oameni, luminam o incapere sau cautam intunericul pentru a ne descoperi mai bine sub cearceaf. Ca doua cupe din inghetata ta preferata cand sunt 40 de grade afara, ne topim unul dupa celalalt. Ca doi nori, plutim cand suntem impreuna. Ca doua stele, privirile noastre sclipesc atunci cand ne uitam unul la altul. Cine suntem? Cea mai buna prietena a ta si cel mai bun prieten al tau. . . Oare vei ghici?
3 comentarii:
dar sunetele stropilor de ploaie ne aud pe noi?
da....si noi suntem k o ploaie pt ei ;))
Life is a waterfall, we're one in the river and one again after the fall..swimming through the void, we hear the word..we lose ourselves..but we find it all...
Trimiteți un comentariu